La placinte inainte, la razboi inapoi…am revenit!
S-a terminat si cu concediul…o saptamana pliiiina de peripetii, in judetul Hunedoara!
Am stat la Hateg, dar asta nu a insemnat ca nu am vizitat imprejurimile, fiindca dragul meu iubit a considerat ca este necesara o plimbare de cativa kilometri pe jos pana la Subcetate, motiv pentru care am si slabit vreo 3 kg, ceea ce nu-i rau, nu? De la Subcetate am luat trenul (cu care n-am mai circulat de vreo 2 ani), pana la Deva, unde am vizitat Cetatea Medievala, mai exact am vazut “orasul de sus”, fiindca cetatea se afla in constructii. Nici nu are rost sa explic ca stomacul meu era cat un purice, in timpul urcarii cu telescaunul…caci eu una “iubesc” inaltimile, dar privelistea a meritat toate transpiratiile de-a lungul urcarii.
Buun, toate bune si frumoase pana aici, dar a doua zi ne-am dus pana la barajul de la Paclisa (localitate situata in apropierea Hategului), pentru un alt tur de forta, de parca ne pregateam pentru un maraton de alergare. Eeei si de aici incepe distractia. Recunosc, imi place natura, incerc pe cat posibil sa o protejez, dar NU, nu sunt facuta sa locuiesc in pustietate! Sunt o oraseanca get-beget! Peisaj mirific, n-am ce comenta, doar ca m-am vazut eu asa in pustietate, pe o poteca luuuunga cat o zi de post, ba mai mult cu 2 ditamai ciobanestii care latrau de zor in urma noastra..parca, parca mi-am simtit pulsul in gat…Si am luat-o noi asa frumos pe “dolma” (cum se zice pe la noi), mai exact de-a lungul barajului, in speranta ca dulaii ne pierd urma. Pfiu, am scapat si de ei…
Am gasit noi un raulet pe la Totesti, unde ne-am racorit picioarele, ne-am relaxat la o tigara si am pornit-o mai departe..pana la barajul de langa Hateg…unul imeeens, cu apa adanca (logic), unde fotograful meu s-a pus pe pozat…Si ce sa vezi? I-a alunecat telefonul in apa! Si-apoi disperata satului, cand l-am vazut ca se avanta dupa el peste baraj, am pierdut orice farama de ratiune care mai exista in mine: “Nuuuu!!!! Nu mai vorbesc cu tine in veci daca te duci dupa el!!! Lasa-l acolooo! O sa te ineci!”, el nimic…fuga dupa el, intr-o zona unde era scris cu litere de-o posta “Pericol de inec”…Mi-am revenit…cand l-am vazut teafar si nevatamat, caci la mine cred ca si firele de par din cap imi tremurau. In fine, moment depasit, problema uitata, dar…fir-ar sa fie, ne-am ratacit! El saracu’, tot incerca sa ma convinga de faptul ca barajul poate fi trecut dintr-o parte in alta pe o ditamai pasarela…eu una, l-am luat pe NU in brate si gata! Nu avem ce cauta pe pasarela…murim acolo! Sunt o disperata! Ma descurc numai la oras! Dat fiind faptul ca alta cale de trecere nu se intrevedea, am apelat la ceea ce iubim noi cel mai mult: telefonul! “Tusi, ia-ne de aici, ca ne-am impotmolit.” Femeia saraca, alta solutie n-a avut decat sa-si ia masinuta si vrrrum dupa noi.Mai tineti minte cand am zis ca i s-a inecat telefonul iubitului meu? Ei bine are…de fapt avea 2…al doilea a vrut dinadins sa faca front comun cu primul si i-a cazut din buzunar, asa ca din doua telefoane cu cate a plecat de acasa, nu s-a mai intors cu niciunul. Bine ca am ajuns acasa, mi-a revenit pulsul la normal. Duminca am plecat toti patru, adica eu, Marius si unchii lui…tocmai pana sus la barajul de pe Raul Mare! Nu pot descrie ce minunatii are tara asta! Pacat ca nu stie nimeni cum sa le promoveze, caci chinezii, mari iubitori de fotografii, ar avea material mai mult decat suficient pentru poze. Munte, apa de izvor, racoare, relaxare totala! Ce poate fi mai frumos? Asta pana cand iubitul meu si-a pierdut capacul de la un obiectiv (n-as fi amintit de el daca avea un pret derizoriu)…
Recapitulare: emotii, suspans, pierderi valoroase de produse utilizate zilnic de om, distractie, amuzament, relaxare…Facand balanta, se pare ca am avut parte de absolut tot!
Orice ar fi si oricat de amuzant suna ceea ce am scris, n-as da aceasta vacanta pe nici o alta in Bora-Bora, Hawaii sau mai stiu eu ce alte locatii fabuloase, exotice si scumpe, caci in fond si la urma urmei deviza acestui concediu a fost una singura: sa fim noi doi, departe de tot ce ne inconjoara!

…
Хм …
Kristina said this on March 13, 2010 at 03:27