Ce ne-aduce toamna?
A trecut ceva timp de cand nu mi-am mai pus creierii la prajit si asta nu pentru ca nu am avut timp, ci pur si simplu pentru ca nici un subiect nu mi s-a parut demn de a fi postat.
In fond despre ce era sa scriu: greve, lipsa banilor pentru bugetari, schimbari si rasturnari de situatii in guvern mai ceva ca in comedia “O scrisoare pierduta”, o lume trista, pesimista si grabita? Nu, degetele mele refuza sa tasteze pentru a mia oara faptul ca suntem de rasu’ lumii, ca ne lamentam fara sa luam o initiativa…si totusi…
Da, Traian Basescu si-a anuntat candidatura, chiar aici in mirificul oras Sannicolau-Mare…fara sa se gandeasca dinainte ca va face acest anunt. Nici macar nu mi-a trecut prin minte faptul ca acest act a fost unul premeditat..departe de mine acest gand. Tot departe de mine e si gandul ca dintr-o data Basescu apare peste tot…in toate cotloanele tarii, doar fiindca este loial cetatenilor. Intr-adevar ne iubeste nespus de mult, nu degeaba tine si cu dintii de scaunul prezidential..din iubire pentru patrie..pentru cetateni, tocmai de aceea se balacareste in tot felul de situatii penibile la nivel guvernamental, in loc sa caute optiuni pentru a eradica aceasta interminabila criza economica.
Tot el nu a fost de acord cu desemnarea in calitate de premier a domnului Klaus Johannis. Nu stiu daca sa fiu sceptica sau nu in privinta noului premier, Lucian Croitoru, caci nu vreau sa fac comentarii inainte de a vedea realizarile acestuia, totusi eu una, ca simplu cetatean, fara prea multe cunostinte legate de politica, as fi fost de acord cu desemnarea d-lui Johannis ca prim-ministru. De ce? E simplu: e neamt…sau german cum vreti sa-i ziceti si cu asta cred ca am zis totul si totusi… mai e ceva: am vazut Sibiul, care sub conducerea acestuia a devenit un oras superb, nu degeaba a fost declarat oficial oras cultural european, deci n-a stat degeaba pe tron in cautarea “averilor pierdute”…si cine stie, le-o fi gasit si pe alea, dar poate a facut 50-50 (mai exact: “50 mie, 50 pentru orasu’ asta”).
Mi se pare mie, sau fiecare post are o mica-mare legatura cu politica..hmm..imi da de gandit chestia asta! Oricum.. sa lasam politica deoparte caci incep sa devin rautacioasa…iar dorinta mea e sa fiu delicata cu conducatorii, nu vreau ca din cauza mea sa-i vedem bocind pe scaune, devenind alcoolici, scarpinandu-se in nas, dormind….Gata!!!!
Yeeey! Am fost la interviu…de angajare desigur. Am fost sceptica la inceput, caci interviul consta in 3 etape: chestionare, interviu, discutii si dupa prima etapa telefonul s-a lasat asteptat, dar atunci cand a venit a fost foooarte binevenit..si a sosit si al doilea, ba chiar si al treilea…si sper ca mi se va deschide o usa, mai exact cea a norocului. Sunt sigura ca toate calitatile mele i-au determinat sa ma tot sune (sunt modesta…stiu), dar inca mai exista o marja de eroare..pana mi se va spune direct “esti angajata”. Cu siguranta acela va fi momentul fericirii supreme, caci in momentul acela imi voi fi indeplinit toate dorintele, desi mai sunt destule, dar astea erau si sunt deocamdata primordiale.
M-am mutat in chirie. Un apartament spatios, frumos, intr-o zona linistita..aproape de iubitul meu, trebuie sa-l spionez, ce credeati? 
)))))
Si dupa 3 ani de stat la camin, cu 3 zapacite, ca mine, caci de altfel de asta ne-am si inteles perfect, aceasta schimbare m-a cam bulversat. Mai exact cateva zile am fost precum o femeie la menopauza: nervi, draci, agitatie, totusi n-am avut bufeuri ). In fine, m-am acomodat, trebuia sa o fac si pe asta, desi caut sa nu stau singura si sincer…pana acum nici n-am avut ocazia sa experimentez (cu exceptia uneia din zile).
A venit toamna…in sfarsit am scapat de caldurile insuportabile si de transpiratia inutila, am dat de un frig groaznic, care m-a determinat sa vin acasa sa-mi schimb garderoba: paltoane, cizme, pulovere…etc
Dar totusi toamna parca are ceva special…ceva ce te determina sa reflectezi, sa te autoanalizezi, sa-ti faci ordine in idei, ganduri, sa iti postezi coatele pe pervaz si sa admiri picaturile de ploaie, frunzele aramii intinse pe jos ca un covor cu nenumarate nuante fastuoase, oamenii zgribuliti cu umbrele care de care mai ciudate, care se grabesc sa ajunga intr-un loc mai calduros si de ce nu,…sa te gandesti ca viata merita traita din plin!
Leave a Reply